În primă instanță, specific educației nonformale este locul în care ea se desfășoară: într-un cadru instituționalizat, dar în afara școlii. Caracteristice acestui tip de educație sunt activitățile care contribuie la perfecționarea individuală.

Conţinutul educaţiei nonformale este organizat pe arii de interes (şi nu pe ani de studiu sau discipline academice), iar formele sunt foarte diverse ca durată, modalitate de organizare sau predare, caracterizate prin:

Ø  răspunderea concretă la cerinţele fixate;

Ø  permiterea momentelor de abstractizare, prin extragerea de cunoştinţe din viaţa practică;

Ø  scoaterea din educaţie a funcţiei de predare, lăsând loc funcţiei de învăţare.

Din această perspectivă evidenţiem următoarele caracteristici ale educaţiei nonformale:

Ø  este complementară educaţiei formale;

Ø  este centrată pe beneficiar şi pe nevoile reale de învăţare, facilitând identificarea acestora pentru o mai bună adaptare a procesului de învăţare;

Ø  este ajustată comunităţii, grupului şi/ sau individului şi presupune o studiere în ritm propriu;

Ø  este structurată şi organizată, are ataşate obiective clare de învăţare şi presupune un management eficient al resurselor;

Ø  reprezintă un proces de studiere, care poate fi încadrat într-un curriculum, conduce la obţinerea rezultatelor într-o perioadă determinată de timp (de cele mai multe ori mai scurtă decât în cazul educaţiei formale), conţinuturile putând fi uşor înnoite sau îmbunătăţite;

Ø  presupune extinderea cadrului de învăţare, diversificarea şi flexibilizarea spaţiului şi timpului de studiu;

Ø  se bazează pe multe metode active/ interactive şi diversificate de învăţare;

Ø  studierea în context nonformal permite acumularea de noi cunoştinţe, abilităţi, atitudini;

Ø  susţine dezvoltarea personală a indivizilor/ grupurilor;

Ø  reprezintă în primul rând învăţarea prin noi experienţe şi permite valorificarea celor anterioare;

Ø  poate să conducă la recunoaşterea competenţelor dobândite;

Ø  presupune un proces de reflecţie;

Ø  este flexibilă, în dependenţă de maniera în care sunt organizate activităţile sau alese metodele.

În literatura de specialitate există şi alte caracteristici ale educaţiei nonformale:

Ø  holistică - include diferite concepte, modalităţi de lucru, înglobează diverse instrumente din variate domenii;

Ø  inovativă - este deschisă spre nou, are viziune;

Ø  creativă - implică imaginaţia;

Ø  dinamică - se bazează pe multe metode active/interactive şi diversificate de învăţare;

Ø  pozitivă - oferă o exprimare deschisă;

Ø  multiculturală - include diferenţele culturale ca formă a diversităţii;

Ø  continuă - se adresează la orice vârstă ca şi celelalte contexte de studiu. Învăţarea în context nonformal permite achiziţia de noi cunoştinţe, abilităţi, atitudini;

Ø  formativă - dezvoltă aptitudini şi deprinderi;

Ø  complementară - completează învăţarea formală cu care suntem obişnuiţi, venind în întâmpinarea unor nevoi multiple;

Ø  provocatoare - pentru a aduce schimbări;

Ø  voluntară - se face de la sine;

Ø  distractivă - este ludică;

Ø  stimulativă - deschide percepţia spre noi resurse şi soluţii;

Ø  neconvenţională - oferă mai multe perspective originale;

Ø  aplicativă - este structurată şi organizată, având ataşate obiective clare de învăţare presupunând un management eficient al resurselor;

Ø  ajustabilă – extinde cadrul de învăţare, spaţiul şi timpul fiind diversificat şi flexibil.